Nu-ti agresa fizic copilul!

17 May

O copila de 5 ani jumate se juca cu alti copii de varsta sa intr-un parc, langa un restaurant. Toti erau imbracati frumos, cu costumatii croite special pentru nunta la care participau parintii acestora. Fata despre care-ti spun,  era cea mai nastrusnica dintre toti, se da pe topogan, impuls care a facut-o sa ajunga cu fundul drept intr-o balta stransa in urma ploii ce tocmai se oprise,  si care avea si ceva noroi in ea. O doare rau si fuge sa caute consolare la mama sa.Dar n-apuca sa ajunga la maica-sa, ca o vede tatal ei primul si  cu o fata horor cand vede rochita plina de noroi, nici una nici doua, zdrang o palma sanatoasa:

– Ti-am spus sa fii cuminte si sa ai grija! Tot timpul murdaresti si distrugi lucrurile! Uita-te cum arati, iti place?

Copila se simte teribil de umilita si nu stie ce sa zica. Toata lumea o priveste. Vrea doar sa-si imbratiseze mama, care o ia si ea la rost pentru cum arata. Si mama ei este suparata pentru ca a murdarit rochita.

Aceasta copila sunt eu. Aceasta poveste este reala….si n-am uitat-o niciodata. Curios, parintii mei da. Nu le reprosez acest episod (si multe altele), i-am iertat. In acele momente cand ma bateau ii uram si nu doream decat sa ma razbun. Iar razbunarea mea era ca in secunda doi faceam acelasi lucru din cauza caruia ma batusera. Asa le aratam indiferenta mea la tratamentul lor de corectie. Isi doreau mereu sa fiu asa cum vor ei, cum credeau ei c-ar trebui, doar ca n-au reusit niciodata.

Dar mi-e greu sa uit umilinta pe care am simtit-o atunci (si in multe alte ocazii in care am incasat-o la greu, pentru ca mereu eram eu, nu cine-mi spuneau ei sa fiu si cum sa fiu si ce sa fac si cum sa fac)….doar pentru ca am murdarit o rochita, care nici macar nu era comoda pentru a ma putea juca in voie. Eu crescand la tara, atunci cand vedeam un parc parca vedeam Disneyland-ul si dezlantuiam toata puterea mea de joaca, paream de multe ori foarte salbatica, recunosc chiar eu! A cui o fi fost vina pentru acel incident: a adultilor care nu mi-au facilitat haine corespunzatoare jocului sau a mea pentru ca am facut ceea ce toti copii fac, ceea ce se numeste joaca? Chiar atat de important e sa fii frumoasa sau sa te joci? Ca mie una mereu mi se reprosa ca numai a fata nu arat, sunt, ma comport, mereu ma comparau cu prietene de-ale mele, etc.

bofetada-644x362Acum doua luni a fost un caz aici, in Spania, Pamplona mai exact, unde un tata a fost condamnat sa plateasca 213 euro copilului sau, pentru ca l-a lovit. Acesta si-ar fi lovit copilul in diferite feluri: i-a dat intai o palma, apoi l-a apucat strans de bratul stang, l-a ridicat din scaunul unde acesta statea,  l-a aruncat in pat si apoi l-a lovit de mai multe ori la fund. Toate acestea pentru ca baiatul de 8 ani nu-si facuse temele la matematica.

Parintii lui erau despartiti, deci oricum era o situatie de instabilitate emotionala pentru copil, si colac peste pupaza se mai pun sa-l si altoiasca. Mama lui a fost cea care a denuntat, la care lumea a spus ca a facut-o doar pentru a-i face rau ex-ului, lume care ii dadea dreptate tatalui……

La copil s-o fi gandit cineva la ce traume fizice si psihice, pe termen lung, a fost supus?

Multi parinti mai cred inca in puterea “miraculoasa” a educatiei cu bataia. Multi mai fac asta avand credinta ca-s un fel de stapan pentru copilul lor si cum sa-i faca pe ei un copil? Unde este ego-ul lor, cum adica,  sa vada vecinii si toata familia si prietenii cum ii face de ras copilul? Fara indoiala, copiilor, cu scuza de a-i educa, li se justifica bataia la timp. La timp de ce ? Care timp?

Ei ne divinizeaza si cred tot ce le spunem noi, dar consecintele acestor fapte, oare se intreaba cineva, dintre cei ce-si lovesc copiii,  care sunt? Inca nu si-au dat seama ca ei, copiii, invata prin imitare? Adultul tipa, copilul tipa. Iti scoti pantofii cand intri in casa, o face si el. Critici, o va face si el. Daca tu il lovesti, el va lovi la randul lui.

Mereu pledez pentru respectul adresat copiilor! Pentru a nu le tipa! Pentru a nu-i santaja emotional! Pentru a nu-i insulta! Pentru a nu-i lovi!

Reflecta un moment si adu-ti aminte de copilul care ai fost. Fa o incursiune in timp, la acele momente si din acea perspectiva intelege-ti copilul. Nu trebuie sa fii prietena copilului, dar sa te joci cu el poti. Pune-i limite dar nu-i taia libertatea lui de-a fi. Educa-l dar nu-l lovi. N-o face, a lovi este ceva teribil pentru un copil, la fel si insultele.

Gandeste-te la la un lucru important. Daca puiul tau te intreaba de ce l-ai lovit si tu-i raspunzi ca s-a purtat rau, nu faci decat sa-i transmiti ca de cate ori cineva se va purta rau cu el, trebuie sa-l loveasca. Chiar vrei asta? Dar la frica lui te-ai gandit? La umilinta agresiva la care-l supui?

Sa lovesti nu este etic, nu este moral si mai mult decat atat, nu functioneaza.Daca ai impresia ca da, ca functioneaza, te inseli. Poate obtii comportamentul pe care-l vrei pe moment, dar el invata doar sa raspunda unor asteptari din frica pentru a evita lovirea.  Nu invata nimic in legatura cu acel “de ce nu trebuie sa faca” cutare sau cutare lucru, pana nu-i explici pur si simplu. Te va intelege, daca tu esti in stare sa-i explici, crede-ma ca te intelege!

Tu in furia ta mai stai sa-i explici ce si cum? Nu, zdrang-zdrang si s-a terminat….  pentru tine, ca pe el il doare toata viata lui atitudinea ta de tiran, pe care nu o intelege nicicum. El vede lucrurile din alta perspectiva, mai simplu si mai natural…. iar de la tine de acolo de sus, se vad atat de complicate…!

Daca lovesti un adult se cheama violenta. Daca lovesti un copil nu este? El este mai vulnerabil, are mai putine informatii si esti punctul lui de referinta, filtrul lui, lumea lui. Si lumea lui nu trebuie sa-l agreseze.

Specialistii sustin ca parintii isi lovesc copiii in urma impulsului de impotenta, de lipsa controlului si de recursuri, de oboseala, de blocaj si mai ales, au fost loviti la randul lor. Si eu m-am luptat sa nu comit aceleasi erori cu copilul meu, am reusit in mare masura, am avut si unele scapari si atunci mi-am dat seama ca ma apropii de tiparul pe care l-am urit toata copilaria mea, aceea de-a nu-mi respecta copilul ca pe oricare alta persoana, dar mai ales, pe care eu am adus-o pe aceasta lume. M-a ales pe mine din miliarde de variante. Si pentru ce, sa-mi bat joc de el? Evident ca nu!

Este responsabilitatea ta de-a invata sa nu reactionezi. Nu esti un copil care raspunde egal cu pierderea controlului. Ii oferi  (sau ar trebui ) modele de comportament. Daca tu iti pierzi controlul si-l  agresezi, nu este un exemplu negativ?

Mergi pe cai alternative bazate pe respect profund si iubire! Sigur te face sa fii mai buna prin incercarile tale si cu toata siguranta ajuti la formarea copilului tau sa fie bun si sa-i fie bine!

Cu drag,

Irina.

Opt In Image
Aboneaza-te la newsletter...
...si creaza o relatie armonioasa cu copilul tau!

Daca ti-a placut acest articol, lasa-mi adresa ta de mail pentru a putea sa te anunt cand apar cele mai noi articole cu informatii si sfaturi legate de copiii nostri. Mai mult decat atat vei primi cadoul gratuit "10 pasi siguri spre sufletul copilului tau".

Bucura-te cu toata fiinta ta de  aceasta calatorie minunata, cea de parinte!

comments

No comments yet

Leave a Reply